Ati auzit ca si mine de multe ori de la cei din jur formularea ” Eu asa sunt „.
As vrea sa ma concentrez pe semantica aceste afirmatii, sau mai bine zis Non-Afirmatii Cred ca sunteti de acord cu mine ca de fapt ea vorbeste despre un drum mic ce se termina intr-un zid, nu de un drum deschis la descoperire.
Daca tentam un pic imaginatia ajungem la concluzia ca X, sa-i spunem, isi simte limitele intr-o anume situatie. Evident ca e mai usor sa punem cauzele in afara noastra, decat sa ni le asumam. Asa ca, X, cu mare dibacie, reuseste sa creada ca aceasta Eticheta ar fi o virtute.
Creierul uman isi ia deciziile despre comportamente devreme in viata, pana in adolescenta. X, a avut o experienta neplacuta in copilarie, cum poate ni s-a intamplat multora, ca un adult sa tipe la el sau sa ii dea directive. Evident ca nimanui nu ii place sa fie patronat. La momentul acela, mintea micutului X nu putea abstractiza realitatea, si a decis ca daca plange, sau tipa, sau are alta reactie petru a-si manifesta frustrarea, va fi auzit, iar cauza disconfortului lui va inceta. A invatat ca in orice situatie care nu ii convine, daca reactioneaza ca la varsta de 3 ani, imbufnandu-se, el ar fi gasit solutia…
In mod normal, in timp, invatam ca in spatele oricaror situatii sau comportamente exista Mii de Motive, cum imi spunea medicul meu acupunctor. Prin urmare, mintea ar trebui sa fie capabila sa discearna, ca solutia pe care a gasit-o prima data la varsta dintre plans si limbaj, nu mai e utila, si ca ea trebuie inlocuita cu o suita de rationamente, inainte de a reactiona.
Aflam din literatura de specialitate, ca in cartea-studiu „Rewire” ( Recableaza/ reconecteaza) scrisa de Richard O’Connor, ca daca e foarte bun la ceva creierul nostru, este la a crea Scurtaturi.
Scurtaturile ne ajuta sa ne construim automatisme cum ar fi mersul, limbajul, sa ajungem pe drumul cel mai scurt de la serviciu acasa, s.a.m.d. Dar ele pot fi si o piedica si o mare capcana in imbogatirea experientelor vietii, pentru ca din comoditate, creierul nu vrea sa isi formeze deprinderi, idei noi, chiar daca observa cele vechi ii aduc din ce in ce mai des nemultumiri.
Asa ca, X, intra intr-o relatie amoroasa la 17 ani, apoi in alta la 24, apoi in alta la 32, apoi face cum face, se casatoreste, iar aproape de 40 de ani , cand e nevoie de participarea sa spontana intr-o situatie urgenta , face surpiza auditoriului spunand ca el, X nu primeste comenzi. X suparat ca a fost deranjat in zona lui de confort, isi incruciseaza bratele si fumeaza nervos o tigara, orbit de nedreptatea ce i s-a facut. El nu reuseste sa iasa din pozitia copilului de 3 ani si sa particularizeze episoadele din viata sa, pentru a reactiona util, in situatia data.
Unii vad asta si imbratiseaza cu bucurie noutatea in viata lor, reusesc sa empatizeze cu cei din jur, iar altii alearga in lungul si-n latul etichetei lor, fara sa isi dea sansa de a invata lucruri noi , si de a intra in armonie cu cei din jur.
Intrebarea, dragi prieteni, este :
„Alegem sa avem mereu dreptate, sau sa fim buni si sa construim ?”
Multumesc!
ks' voice 